Procesele terapeutice ale schimbării sunt mecanisme bazate pe teorie, dinamice, progresive, contextuale, modificabile și multinivelare care pot fi utilizate pentru a produce rezultatele dorite (Hofmann & Hayes, 2019, p. 38). 

• Sunt bazate pe teorie – pentru ca le asociem cu o afirmație științifică clară intre evenimente care conduc înspre predicții testabile și metode de influență 

• Dinamice, pentru că pot evolua în bucle de feedback și schimbări non-lineare

• Progresive, pentru că pot fi aranjate într-o anumită secvență pentru a obține obiectivele terapeutice

• Contextuale și modificabile, pentru că sugerează schimbări practice și abordări esențiale pe care clinicienii le pot implementa 

• Multinivelare, pentru anumite procese le pot include pe celelalte

Mai mult aceste procese trebuie să aibă precizie, scop și profunzime. 

Într-o abordare bazată pe procese, acestea trebuie sa fie integrate în modele care pot specifica procedurile bazate pe dovezi. Avem nevoie de aceste modele pentru a putea selecta eficient între procese pentru a efectua o analiză funcțională pentru un caz individual. Aceste modele trebuie să aibă un set clar de asumpții filosofice, să poată fi aplicate asupra unor arii largi de probleme, obiective, contexte, metode de livrare si culturi. Mai mult, acestea trebuie să adreseze dimensiunile psihologice esențiale ale experienței umane și natura ei multi-nivelară. Ce propun autorii citați este un meta model, Meta Modelul Evoluționist Extins (Extended Evolutionary Meta-Model - EEMM). Ei descriu în acest model șase dimensiuni care trebuie avute în vedere: cognitivă, emoțională, atențională, a sinelui, motivațională și comportamentală, la care se adaugă nivelurile bio-fiziologic și socio-cultural. EEMM conține concepte cheie inspirate din teoria evoluționistă, care se referă la variație, retenție, selecție in context la dimensiunea si nivelul potrivit.  

Variația în evoluție se referă la faptul că există întotdeauna diferite forme disponibile în fiecare sistem viu – diferite forme corporale, comportamente, etc. Variația inițială este oarbă, dar pentru ca ea este esențială pentru evoluția ulterioară a sistemelor complexe, în timp evoluează și ajunge să fie controlată de context, permițând o gamă mai largă de alternative.  Când acțiunile care produceau consecințe pozitive nu mai o mai fac, există inițial o creștere în frecvență și intensitate a acelor comportamente învățate, după care apar o serie de comportamente noi, variate.  Selecția se refera la abilitatea de a selecta anumite variante, în mod tipic datorită consecințelor utile pe care le produc. Deoarece consecințele pe termen scurt pot fi in conflict cu cele pe termen lung, când vorbim despre psihopatologie adeseori problema este că pot fi alese comportamente care duc la câștiguri pe termen scurt și suferință pe termen lung. Retenția înseamnă ca un individ, un grup sau o cultură repetă și întărește variantele selectate în timp astfel încât ele devin obiceiuri sau cutume. Contextul se referă la circumstanțele situaționale și istorice sau la obiectivele intervenției care pot influența  ce comportamente individul sau grupul selectează și reține. In psihologie, dimensiunile avute în vedere sunt cele cognitive, emoționale, atenționale, motivaționale, comportamentale și legate de sine. Nivelul se referă la gradul de organizare și complexitate ale proceselor de selecție. Evenimentele psihologice presupun întregul organism care acționează într-un context considerat atât istoric cât și situațional. Dar la nivel bio-fiziologic, genetic, epigenetic, selecția are loc în cadrul aceluiași organism, iar la nivel socio-cultural are loc în diade și în grupuri din ce in ce mai mari. 

Un proces are utilitate clinică dacă putem măsura și arăta cum mediază legătura între intervenția clinică și rezultatele obținute. Ideea susținătorilor terapiei bazate pe proces a fost de a porni de la aceste studii de mediere care identifică un efect și apoi gruparea lor într-o schema conceptuală mai cuprinzătoare. Pentru a examina utilitatea EEMM în abilitatea ei de a unifica elementele din literatura psihologică experimentală existentă, autorii au realizat o meta-analiză în care au inclus studiile de mediere a intervențiilor psihologice pentru sănătate mintală. Au încercat în felul acesta să adreseze două probleme de cercetare:  care sunt mecanismele schimbării considerate de modelele terapeutice și dacă pot fie ele înțelese în cadrul acestui meta-model evoluționist (EEMM).  Astfel, utilizând bazele de date PsychInfo, Web of Science, Medline și ProQuest, au făcut o revizuire sistematică a literaturii de specialitate în perioada cuprinsă între anii 1985 si 2018. Strategia lor de căutare a inclus toate studiile care au întrunit aceste criterii: (1) analize de mediere a proceselor schimbării semnificative statistic, (2) în studii controlate randomizate a unei intervenții terapeutice cu rezultate privind sănătate mintală și (3) care comparau intervenția cu condiția fără tratament sau tratamentul standard (treatment as usual). Căutarea inițială a dus la identificarea a 54633 studii, după eliminarea duplicatelor, iar acestea au fost triate de evaluatori independenți în mod repetat, până au ajuns la un număr mic studii care îndeplineau criteriile de mediere. 

Rezultatele meta-analizei au dus la identificarea a 66 de mediatori. Pentru a evita însă eroarea ergotică, autorii nu au clasificat mediatorii după numele măsurătorii, ci au examinat ce anume măsoară fiecare item și au potrivit itemii specifici cu dimensiunile și nivelurile EEMM. 

Dintr-un număr de 16 măsurători  (21 dacă luăm în calcul și subscalele) care au fost replicate de cel puțin 3 ori, variabilele Mindfulness, flexibilitatea psihologică si sensibilitatea la anxietate explică 39.9% din rezultate identificate. Dintre cei 16 mediatori identificați cu frecvență mare, 6 dintre ei au fost dezvoltați la începutul acestui secol și vizează concepte din al treilea val al terapiilor cognitiv-comportamentale, cum ar fi mindfulness, flexibilitatea psihologică, auto-compasiunea. Aceste procese ale schimbării mai recente sunt bine fundamentate empiric, având în vedere frecvența lor în studiile de mediere de succes. 

Alte 10 măsurători au fost dezvoltate înainte de anii 2000 si nu au fost atribuite unei forme de terapie comportamentală, de exemplu interacțiunile părinte-copil, alianța terapeutică. Iar ultimele 7 măsurători aveau legătură cu concepte din terapia cognitiv-comportamentală – auto-eficacitatea legată comportamentul alimentar, scala atitudinilor disfuncționale, scala de catastrofare a durerii, etc. Când organizăm în clusteri aceste rezultate, conceptele din valul al treilea explică 49.1% din rezultatele de succes, alte concepte CBT 32.7%, procesele socio-culturale 9.3%, măsurători bio-fiziologice și comportamente legat de sănătate 7.3%, iar restul de 1.4% celelalte concepte. 

Mediatorii descriși mai sus pot fi priviți prin procesele evoluționiste de variație, selecție și retenție, iar EEMM poate organiza literatura psihologică în căile funcționale importante de schimbare. Sunt ușor de sortat itemii sau alte tipuri de variabile măsurate în dimensiunile și nivelurile EEMM. O examinare atentă a acestor itemi arata că aproape toți pot fi puși în relație cu unul sau mai multe aspecte ale varianței, selecției, retenției sănătoase (sau patologice) în context și pot crea legături între dimensiunile psihologice și nivelurile de analiză.

Aceste concepte pot fi operaționalizate într-o rețea mai largă de instrumente de evaluare în relație cu dimensiuni și niveluri ale proceselor schimbării bio-psiho-sociale și cu flexibilitatea, selecția, retenția și sensibilitatea lor la context, iar apoi testate idionomic pentru a vedea care elemente se potrivesc cel mai bine pentru indivizi. In aceste fel, cercetătorii și practicienii ar avea un numitor comun în teoria evoluționistă, ca structură fundamentală care ghideze datele și argumentele despre procesele schimbării. Acesta ar putea fi un mare pas înainte pentru un domeniu mai unificat.

Bibliografie 

Learning process-based therapy: a skills training manual for targeting the core processes of psychological change in clinical practice / Stefan G. Hofmann, Ph.D, Steven C. Hayes, Ph.D, David N. Lorscheid (2021)

Hayes, S.C., Hofmann, S.G., Ciarrochi, J. (2020). Building a process-based diagnostic system: An extended evolutionary approach. In Hayes, S.C. & Hofmann, S.G., Beyond the DSM: Toward a Process-based Alternative for Diagnosis and Mental Health Treatment. Oakland, CA: Context Press.

Hayes, S. C., Ciarrochi, J., Hofmann, S. G., Chin, F., & Sahdra, B. (2022). Evolving an idionomic approach to processes of change: Towards a unified personalized science of human improvement. Behaviour Research and Therapy.